duminică, 11 iunie 2017

© Uneori oamenii se întâlnesc. Aparent întâmplător.


Uneori oamenii se întâlnesc. Aparent întâmplător. Aparent la timp. Aparent, toate sunt minunate. Uneori, oamenii se pierd. Aparent pentru totdeauna. Aparent din vina unuia. Aparent din vina altuia. Adevărul însă este că nu e vina nimănui şi nimic nu e aparent. Nimic întâmplător. Undeva, cândva, în Univers două bobiţe de praf de stele s-au întâlnit şi s-au iubit. S-au alergat peste tot cerul, prin toţi îngerii şi şi-au promis să nu se uite. Şi nu s-au uitat. Inimile lor îşi vorbeau în tăcere. Într-o zi, tăcerea s-a spart. Într-o zi, viaţa i-a recules pe fiecare. Pe unul de peste mări şi ţări. Pe celălalt dintre cioburi de suflet. Şi...noi ştim cât de greu este să fim departe unul de altul, dar ştim că doar prin credinţă, iubire şi luptă putem ajunge la ceea ce avem. Uneori oamenii se întâlnesc. Uneori, oamenii îşi rămân. Uneori oamenii chiar se iubesc. Uneori iubirea chiar e îndrăgostită. Uneori oamenii trăiesc viaţa şi viaţa îi iubeşte. Aparent întâmplător. Aparent la timp. În realitate însă, totul este o poveste scrisă undeva în timp, departe, departe, pe vremea când sufletele ştiau să se nască frumos unul altuia pentru a-şi rămâne eternităţi! - Ramona-Sandrina

Morgan Freeman in Egypt - The story of God



© Nu e cel mai frumos sau deștept bărbat din lume, dar e al tău

(Articolul în întregime, AICI: Catchy)

În viața fiecăruia, la un moment dat, se întâmplă ceva. Ceva care ne trezește în toate sensurile posibile. Ceva care ne dă răspuns la întrebări pe care nici nu știam că le avem. Ceva care ne răscolește atât de mult, încât ajunge la noi, acolo, în locul acela care are puterea de a ne reda nouă. Ceva care ne cumințește până la liniștire. Cred că toate acestea suntem pregătiți să le primim doar atunci când învățăm „să creștem mari” bazându-ne pe adevăratele valori și principii în viață: respectul, bunătatea și iubirea 

În viață, tot crești și tot înveți, dar pe tine te înveți doar o dată. O dată și bine. Și reușești să înțelegi că tot ce contează cu adevărat pentru un om nu are legătură cu partea materială, cu a fi un om de carieră și succes. Înțelegi că tot ce îți dorești în viață, e o familie. Nimic mai mult. Un om care să îți fie alături la bine și la greu. Mai ales la greu. Deoarece greul l-ai încercat deja pe toate părțile. Și știi. Știi că e mult mai ușor dacă omul de lângă tine te ține de mână, te sărută pe frunte, îți zâmbește și îți spune: „Va fi bine, draga mea! Vom reuși împreună să le trecem pe toate!”.

© De vorbă cu Egyptul, Talking to Egypt



Timpul, a stat pe loc aici. A înghețat. Pentru unii este lumea a patra. Pentru mine, nu. Pentru mine e umanitate și în lumea din orașul gunoaielor. Pentru mine, timpul, aici, a înghețat frumos. Mi-a permis să călătoresc în alte vremuri și să rămân totuși în prezent. Să înțeleg ce înseamnă să înțelegi. Fără să cauți. Fără să răscolești. Simplu. Dincolo de cuvinte. Oamenii. Cum să te fac eu să simți ce nu se poate simți decât cu fiorii sângelui? Cumva, va trebui să îți ating inima ta cu inima lor. Acolo. În mijloc. Unde este cel mai cald. Unde ei ne culeg cu privirea lor faraonică, de sfinx.





sâmbătă, 10 iunie 2017

El Gouna, Egypt

Spune-mi ce mănânci și îți spun de unde ești! Astăzi, despre Molokhia - ملوخية!

Oriunde vom călători, ne vom dori să cunoaștem printre multe altele și bucătăria țării pe care o vizităm. Cumva, tradiția culinară, ne povestește foarte multe despre oameni, despre sufletul și felul lor de a fi. Felul în care ei aleg să gătească, să mănânce, tabieturile și obiceiurile, sunt un fel de semnături, adânc scrise în ADN-ul unui popor.

În Egypt, oamenii iubesc tot ce ține de mâncare, familie și tradiție. Sunt foarte atenți la fiecare detaliu, începând de la ceea ce aleg să pună în farfurie, până la modul în care pregătesc, prepară și mănâncă. Pentru ei, masa în familie este nu o regulă, ci o bucurie. Așa aleg ei să se descarce de greul zilei și să își încarce sufletul cu veselie și iubire. Familia este văzută de ei ca o mână. O mână puternică și sănătoasă numai cu toate degetele la locul lor. De aceea, chiar și o banală cină, pentru ei devine un act de devotament, de iubire, de fericire.

Una dintre cele mai cunoscute mâncări egyptene este traditionalul koshari. Koshari conține un amestec de linte cu orez și macaroane, care este ornat cu boabe de năut, sos de roșii, ceapă și condimente.




Astăzi însă, vom vorbi despre Molokhia sau Mulukhiyah, mloukhiya, molokhiya, mulukhiyya, malukhiyah, or moroheiya, ملوخية‎‎ este gustul Egyptului. În esența, Molokhia este o plantă, un fel de spanac egyptean, dar ea a devenit un simbol al gastronomiei în Egypt. Și alte țări arabe au împrumutat din rețetele egyptene, dar ca mâncarea de acasă, nu poate fi alta.



 






Spanacul egiptean nu este altceva decât frunzele de Chorcorus olitorius(Iută), cunoscut sub numele de: nalta iută, iută tossa sau nalba evreului. Este popular în țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord .Originar din Egipt, acesta s-a răspândit în toată regiunea mediteraneană și Orientul Mijlociu, fiind regăsit în foarte multe bucătării și rețete.






Frunzele pot fi consumate crude sau fierte. În salate, frunzele de spanac egyptean sunt folosite proaspete, iar când le fierbem, va rezulta cunoscuta rețetă de Molokhia. Frunzele fierte sunt mucilaginoase, iar frunzele uscate pot fi folosite ca agent de îngroșare în supe. Frunzele acestei plante, mai pot fi preparate sub formă de ceai, iar fructele sale se pot consuma asemeni bamelor.




Beneficiile acestei plante sunt multe și deosebite pentru organismul și sănătatea noastră:reglează tensiunea arterială, îmbunătățește circulațția sanguină, ajută la digestie, la scăderea colesterolului, ameliorează insomnia, stimulează imunitatea, intensifică sănătatea oaselor și este un foarte bun anti inflamator.

Frunzele sunt bogate în betacaroten, fier, calciu, vitamina C și mai mult de 32 de vitamine, minerale și oligoelemente. 

Iuta sau spanacul egyptean, mai este folosită în artele tradiționale precum țesutul. Din aceasta, se țes diverse covoare tradiționale, genți, haine, etc Ați rămâne surpirnși să știți cât de apropiați suntem în toată diferențierea noastră :).










miercuri, 7 iunie 2017

© De vorbă cu Egyptul, Talking to Egypt - Obiceiuri. Habits. عادات










 (Fotografii preluate de aici: Egypt, beautiful country of hidden treasures )

Probabil că unii dintre voi, când veți privi aceste imagini, veți pune etichete sau veți judeca prin prisma propriei culturi. Oamenii au mereu tendința să eticheteze ceea ce nu cunosc, ceea ce nu este asemeni lor, ceea ce este diferit. Puțini trec prin prisma sufletului gândirea și au au capacitatea de a trece dincolo de aparențe, în esența lucrurilor, în firescul lor. Am cunoscut persoane care au socotit obieiurile egyptene ca fiind primitive, iar pe ei  ca fiind un popor din lumea a treia. Am zâmbit. Trist. Amar. Cel mai ușor este să judecăm un popor fără a trăi în mijlocul său, fără a-i cunoaște problemele sciale, istoria, tristețile, bucuriile, cultura, sufletul, fără a-i mânca pâinea! Egyptenii nu sunt deloc primitivi ci sunt firești, naturali, umani. Nu socotesc că viața trebuie să fie extravagantă ci simplă și plină de dragoste și credință. Ei nu se închină fastului, luxului, tehnologiei sau modernismului. Ei socotesc obiceiurile ca ceva ce îi leagă de trecut, de prezent și de viitor, ca niște rădăcini către o geneză fără de moarte, către simplitate, iubire, către Dumnezeu și suflet. Î

Egyptenii sunt oameni simpli, onești, deschiși și firești. În tot ceea ce fac sunt mândri de originea lor, de obiceiurile lor și le păstrează cu sfințenie din generație în generație. La ei, pioșenia este naturală, vine de la sine. Ei nu cunosc infatuarea. Sunt simpli și frumoși precum pâinea caldă scoasă din cuptorul bunicii. Sunt lipsiți de egoism și sunt plini de dăruire, de veselie, de recunoștință. Își educă copiii să crească în spiritul familiei, să se respecte, să se ajute și să își fie aproape unul altuia. Ei au o vorbă: familia trebuie să fie ca palma unui om...fiecare e mâna, dar și degetele. O mână sănătoasă și puternică, are toate degetele! Am fost acolo. I-am putut privi, i-am putut asculta, i-am putut contempla. Par din alte lumi. Nu, nu înapoiate. Nu sărace. Din lumile acelea unde oamenii știau să își păstreze spiritul și sufletul curat, naiv și frumos. Lumile acelea unde bucuria vine calm, cald și curat, din toată ființa. Lumile acelea unde femeile și bărbați încă zâmbesc ștrengărește, sfios, iar iubirea se curtează, se cucerește și se păstrează. Nu am judecat niciodată ci doar am învățat sau am tăcut, încercând să nu judec ceea ce nu cunosc și nu înțeleg. Am înțeles însă. Am înțeles și am învățat valoarea unei farfurii cu fasole servită în familie sau cu prietenii. Și a unui zâmbet. A unei strângeri de mână. A unui "shukran" (mulțumesc). Și nu m-am temut niciodată. Nici o clipă. Deși nu am cunoscut pe nimeni, nu mi-a fost teamă să cunosc și să iau în inimă această lume atât de diferită, plimbându-mă ore întregi pe străzi, fără să le cunosc limba. Ne-am înțeles perfect! Egyptenii au un limbaj internațional: zâmbetul, prietenia și bunul simț! Nativ!