miercuri, 7 iunie 2017

© De vorbă cu Egyptul, Talking to Egypt - Obiceiuri. Habits. عادات










 (Fotografii preluate de aici: Egypt, beautiful country of hidden treasures )

Probabil că unii dintre voi, când veți privi aceste imagini, veți pune etichete sau veți judeca prin prisma propriei culturi. Oamenii au mereu tendința să eticheteze ceea ce nu cunosc, ceea ce nu este asemeni lor, ceea ce este diferit. Puțini trec prin prisma sufletului gândirea și au au capacitatea de a trece dincolo de aparențe, în esența lucrurilor, în firescul lor. Am cunoscut persoane care au socotit obieiurile egyptene ca fiind primitive, iar pe ei  ca fiind un popor din lumea a treia. Am zâmbit. Trist. Amar. Cel mai ușor este să judecăm un popor fără a trăi în mijlocul său, fără a-i cunoaște problemele sciale, istoria, tristețile, bucuriile, cultura, sufletul, fără a-i mânca pâinea! Egyptenii nu sunt deloc primitivi ci sunt firești, naturali, umani. Nu socotesc că viața trebuie să fie extravagantă ci simplă și plină de dragoste și credință. Ei nu se închină fastului, luxului, tehnologiei sau modernismului. Ei socotesc obiceiurile ca ceva ce îi leagă de trecut, de prezent și de viitor, ca niște rădăcini către o geneză fără de moarte, către simplitate, iubire, către Dumnezeu și suflet. Î

Egyptenii sunt oameni simpli, onești, deschiși și firești. În tot ceea ce fac sunt mândri de originea lor, de obiceiurile lor și le păstrează cu sfințenie din generație în generație. La ei, pioșenia este naturală, vine de la sine. Ei nu cunosc infatuarea. Sunt simpli și frumoși precum pâinea caldă scoasă din cuptorul bunicii. Sunt lipsiți de egoism și sunt plini de dăruire, de veselie, de recunoștință. Își educă copiii să crească în spiritul familiei, să se respecte, să se ajute și să își fie aproape unul altuia. Ei au o vorbă: familia trebuie să fie ca palma unui om...fiecare e mâna, dar și degetele. O mână sănătoasă și puternică, are toate degetele! Am fost acolo. I-am putut privi, i-am putut asculta, i-am putut contempla. Par din alte lumi. Nu, nu înapoiate. Nu sărace. Din lumile acelea unde oamenii știau să își păstreze spiritul și sufletul curat, naiv și frumos. Lumile acelea unde bucuria vine calm, cald și curat, din toată ființa. Lumile acelea unde femeile și bărbați încă zâmbesc ștrengărește, sfios, iar iubirea se curtează, se cucerește și se păstrează. Nu am judecat niciodată ci doar am învățat sau am tăcut, încercând să nu judec ceea ce nu cunosc și nu înțeleg. Am înțeles însă. Am înțeles și am învățat valoarea unei farfurii cu fasole servită în familie sau cu prietenii. Și a unui zâmbet. A unei strângeri de mână. A unui "shukran" (mulțumesc). Și nu m-am temut niciodată. Nici o clipă. Deși nu am cunoscut pe nimeni, nu mi-a fost teamă să cunosc și să iau în inimă această lume atât de diferită, plimbându-mă ore întregi pe străzi, fără să le cunosc limba. Ne-am înțeles perfect! Egyptenii au un limbaj internațional: zâmbetul, prietenia și bunul simț! Nativ!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu